E-an-na

A doua piesă fără versuri, un aparent instrumental inocent şi probabil antrenant. Totuşi nimic nu e lipsit de semnificaţie. Am stat la pândă în cea mai mare parte a vieţiiContinue readingPânda nesfârşită

Dansurile de pe suprafaţa creierului sunt cele mai complexe mişcări pe care le putem contempla. Există stereotipul dihotomiei cerebrale, în care dreapta = artă & visare iar stânga = logicăContinue readingSă ne smulgem pielea prea strâmtă

Am ajuns şi la specific, la autocondiţionare, la suma mai mică, dar fără dubiu importantă. Planeta. Planeta asta. Unica pe care ştim să punem piciorul. Nu-s eu prea mare naţionalist,Continue readingUn cuvânt urât

Autocondiţionarea. Am scris texte relativ lungi şi hrănitoare, cu valenţe de referinţă la conceptele asociate primelor două piese din colecţia nesfârşitelor. Iar acum am căzut în propria-mi plasă, constrâns aContinue readingDespre multe dintre gesturile noastre

Sunt destul de fragmentate ideile mele pe aici. Dar cred că tehnica asta surprinde binişor ceea ce-mi trece prin cap, incoerenţa consecventă şi tendinţa de a nu mă agăţa deContinue readingAer cu ţârâita

Am fost întrebat uneori de ce mai există fazele de genul “hop ș-așa”. Momentele astea eu le văd ca pe niște ustensile acustice, potrivite în context. Însă nu le-am bănuitContinue readingA fi viu